Acasă la Mama Domnica Trop

Duminică după slujba de Înviere şi cuminecătura cu Sfintele Paşte, am plecat într-un periplu necesar pe la prieteni buni, neamuri şi pentru a ne reîncărca, re-înnoi cu energia unor locuri magice.
După ce ne-am oprit preţ de câteva ceasuri la Baia de Aramă, la părinţi, am urcat la Ponoare unde ne-am reîntâlnit cu o femeie minunată – Oana Pîrvan şi cu costumele ei excepţionale. Despre Oana şi cămăşile şi “creţurile” şi brâiele ei deosebite de alte asemeni “lucrări”, într-o postare viitoare amplă. De la ea am mers apoi la “Podul lui Dumnezeu” de la Ponoare.

Aici e suficient să vii şi să stai şi să vezi. Să priveşti majestatea locului şi să aştepţi cu răbdare. “RAAAAAAAABDAAAAAARE!” cum spunea părintele Cleopa!.
Fără să faci vreun efort – decât acela de a VEDEA şi simţi cum îţi sunt dizolvate toate trăirile negative acumulate prin părţile trupului şi minţii. Aici simţi cumte re-înnoieşti energetic. Nu este o exagerare, la Podul lui Dumnezeu eu asta simt.
Şi despre acest loc cu adevărat minunat şi care merită orice efort pentru a-l vedea şi TRĂI direct la sursă, într-o viitoare postare.
Am ajuns apoi la alt loc magic – la Izvernea, la Mama Domnica Trop. Lunca Izvernei era “cotropită” de sute de oi şi de miei albi şi pufoşi ca florile de corcoduş şi de sute de … berze. N-am văzut în viaţa mea atât de multe berze la un loc. Loc binecuvântat de Dumnezeu cu apă bună şi cu oameni pe măsura generozităţii Lui.

Am găsit-o pe Mama Domnica de data aceasta fericită că are casa plină cu cei dragi sufletului ei. Am povestit vrute şi nevrute şi mi-a arătat ce “premă” i-au dat “şefii” de la Severin. O diplomă de Excelenţă şi o plachetă aurită. Mi le-a arătat cu greu pentru că o dor genunchii şi merge cu dificultate.

“Batrâneţa mumă!”…

I-am dat cele câteva cutii cu pastile de durere şi o cutie cu o alifie ce-i mai alină din suferinţă şi i-am citit pe-ndelete “cartea” pe care o primise odată cu diploma. O revistă, de fapt, de prezentare a personalităţilor premiate la acea Gală.
Am ciocnit ouă roşii conform obiceiului apoi am întrebat-o dacă autorităţile i-au dat doar atât sau i-au pus şi ceva la pensie dacă tot au chemat-o la Severin.
“Doar atât Mamă Domnică?”

Răspuns: “Atâta mumă. Şi-o carte în care cică au scris de mine. Da eu nu ştiu să citesc mumă, că nu ştiu carte… M-a dus doctoriţa la Sîverin să iau prema asta da la-ntoarcere m-o lasat acolo şi n-aveam la mine bani nici de rată să ma-ntorc acasă. Noroc cu ginere-miu că l-am gasât şi l-am rugat şi m-o adus la tată-tu Gheorghe-napoi!”… Să mai spunem cât este pensia acestei Femei de Excepţie? Mai bine nu că-i Ruşine şi e zi mare azi – Învierea Domnului Iisus şi-L mâniem suplimentar pe Dumnezeu şi… nu-i deloc bine!…

Pentru doritori de bune imagini, am să încarc câteva fotografii de la Ponoare, de la Podul lui Dumnezeu şi cu Mama Domnica în ziua de Înviere 15 aprilie 2012.



2 Comments

  • Minunat periplu şi minunat reportaj…ca de obicei…Hristos a înviat!

    • Adevărat a-nviat! ms, Mama Domnica merită orice efort pentru că o iubim…

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!