“Când se văd munţii”…

click aici eu pe deal mandra pe vale, pentru audiţie

Acesta este titlul unui poem scris de un alt ţăran genial – Marin Sorescu.

După ce am plecat de la Isvernea (în mod deliberat folosesc vechea denumire a satului!) am vrut să îl recit lui Andrei (prietenul meu care a fost în acea zi,- când am vizitat-o pe Mama Domnica Trop – şi cameraman şi fotograf) dar abia am mai avut baterie pentru câteva fotografii cu munţii…

Iată poemul lui nea’ Marin şi iată şi munţii pe care îi vedea uneori de la el “de la câmp”.

Munţii la noi se văd rar. Cam o dată pe lună,

Ori şi mai rar, din cauza copacilor,

Că sunt păduri mari, seculare, ori mai ştiu eu de ce,

Poate fiindcă stelele sunt în jos, pâlpâie de-ţi iau ochii,

Ca lumânările pe colaci.

Când aerul se ridică în sus, ei odată ţâşnesc pe-acolo

Pe la geana orizontului, se văd foarte aproape,

Ţi se pare că te poţi sui pe ei cu carul.

Şi sticloşi – ţi-e teamă să nu aluneci să-i spargi.

-“Uite munţii”, spune cineva, speriat,

Cum ai spune „sări iepurele!” şi scârţ! – toate gâtlejurile

Se răsucesc la deal, ca vrejul de dovleac spre soare.

Cei mai bătrâni scot pipa, amnarul şi iasca,

Priveliştea trebuie trasă în piept, cu oftat, până în rărunchi

Şi slobozită pe nas.

„Ia nu mai duhăniţi atâta, că-mi acoperiţi pietroaiele pe care-mi ascut custura”

Boii se opresc şi ei pe brazdă, rumegă tihnit.

Prima dată mi i-a arătat Moş Pătru, cu ciomagul,

Pe Seci. „Iar ieşiră”, zice. Mai ieşiseră şi c-o zi înainte

Tot cam la ora aia, dar îi scăpasem.

Le-am luat seama, şi ei mie – aşa mi se păreau că erau, ca nişte ochi

Deschişi în piatră, să se uite peste ţară, la deal şi la vale.

-„Şi ăştia, întreb eu cu frică… sunt tot ai noştrii?”

-„Păi dar! De-acolo curg oile ălea însemnate

Oi curate ca lacrima, fie albe, fie negre.

Din ziua aia parcă mă făcusem mai mare,

Mai important, însemnasem în gând locul pe unde sunt

Şi tot studiam zarea…

“ochi deschişi în piatră”… Mama Domnica Trop. Oare cum ar fi decurs o întâlnire cu Marin Sorescu. Ce şi-ar fi spus?

Acolo e Izvernea…

Da, chiar acolo!…

Izvernea, dealul unde se află casa Mamei Domnica…

Izvernea…

Izvernea…

Cioban…

Mioriţa “curată ca lacrima”…

Acasă la Mama Domnica…

Povestea unei …poveşti

Mituri, magie, poveşti cu strămoşi…

Iniţiere în Magia Sufletului Imaculat…

Izvernea … din curtea Mamei Domnica

Mai la vale, poate că într-o zi s-o vedea şi nea’ Marin Sorescu lângă boii opriţi în brazdă…

 

 

1 Comment

  • Thanks for your nice experience to share with us. Really awesome article with plenty of informative things to be known for us.

Got anything to say? Go ahead and leave a comment!